Mama, legatura subtila cu noi !

Fac parte din categoria celor traumatizati de pierderea mamei. Nu ma judecati gresit, poate sunt prea personal in ceea ce spun ! Cred ca oricat ar fi de fantastic tatal (sunt tata de fiu si fiica) nu are capacitatea de a se "interpune" unei capacitati naturale a mamei ! Fatul, copilul dupa procreere are sansa unei "vieti" dinamice, pline de protectie si de bune "sfaturi" in pantecul protector al mamei. Tatal poate sa lipseasca in tot acest timp, fatul se va dezvolta sub grija atenta a mamei. Dupa ce mama naste, tatal poate fi oricat de "blestemat", mama este cea care linisteste la sanul sau copilul, ea il alatpeaza, si-i da primele lectii de viata. Am fi naivi noi barbatii, sa credem ca cele 9 luni de coabitare intre fat si mama ar fi zadarnice. Fara ele, copilul nostru, noul nascut, nici nu ar putea respira singur, nu ar avea nici o sansa sa supravietuiasca! Cred ca legatura dintre copil si mama sa este sfanta si orice copil trebuie sa fie constient de faptul ca mama sa este unica ! Am inteles doar la 45 de ani ca mama este unica, fantastica si de neinlocuit ! Era prea tarziu si ce folos? Nu am reusit macar sa fac ceva pentru cea care mi-a dat viata! Am fost atat de nepregatit, incat nu mi-am dat seama ca pasul urmator pentru ea este, ... era ... viata de apoi! S-a intamplat pur si simplu, in saptamana luminata si mi-am spus ca Domnul a apreciat sacrificiul ei pe Pamant! Mai este putin si se fac doi ani de cand este in lumea celor drepti si sper sa-i fie mai bine decat aici, sper sa aiba parte de odihna vesnica si Dumnezeu cu harul si marinimia sa sa o binecuvanteze! Sa aiba parte acolo ... de ce nu a avut pe Pamant! Regret ca sunt sceptic ... nu cred in viata de apoi, dar sper ca pentru mama mea ea exista si este o ocazie pentru invierea mortilor si viata fara de sfarsit!